luni, 16 ianuarie 2017

Masele Plastice

 

Masele Plastice

Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa raciere. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa primul loc printre materialele polimere. Ele se caracterizeaza prin:
                               
  •  densitate mica
  •  stabilitate chimica inalta
  • proprietati termoizolante
  • proprietati electroizolante etc.
  • rezistenta mecanica mare  
Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei nationale si ale tehnicii, in viata de toate zilele.
Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri, componenti care le confera anumite calitati,substanta polimera serveste in ele in calitate de liant.
O masa plastica este constituita din:
  • materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice,
  • plastifianti( de exemplu esteri cu punctul de fierbere inalt),care le sporesc elasticitaea, le reduc fragilitatea,
  • stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara,
  • alte substante.
Pentru a ne comporta corect cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost produse ele – termoplastici sau termoreactivi.
Polimerii termoplastici ( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi schimba usor forma. La racire ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi din nou supuse aceluias mod de prelucrare.
Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea – proprietate necesara pentru acest scop.
 

 

 


Sticla din plastic

Cat de periculos este sa reutilizati o sticla din plastic?

 
 

Generalitati

                                                
Reutilizarea unei banale sticle din plastic nu este nici pe departe inofensiva, avertizeaza oamenii de stiinta. Aceste recipiente fabricate din materiale tratate chimic pot retine colonii intregi de bacterii periculoase, chiar si atunci cand sunt spalate.
Acumularile de agenti patogeni, invizibili ochiului, pe suprafata sticlelor din plastic pot conduce la declansarea simptomelor similiare toxiinfectiei alimentare (greata, varsaturi si diaree). Prin urmare, refolosirea acestor recipiente predispune la imbolnavire si este de preferat sa fie evitata.

Bacteriile din sticlele de plastic

 

Numeroase persoane pastreaza sticle din plastic acasa, umplute cu apa, pentru a se hidrata pe tot parcursul zilei. Iar pentru ca recipientele nu par niciodata murdare, ele nu sunt spalate pe toata perioada in care sunt folosite. Acest obicei poate fi o cauza a imbolnavirii organismului, din pricina prezentei unor microorganisme care supravietuiesc si se inmultesc cu usurita in acest mediu propice lor.
Expertii medicali au descris in detaliu acest fenomen in anul 2007, intr-un articol publicat in revista Gastroenterologie Practica. Specialistii au accentuat faptul ca producatorii de apa imbuteliata nu recomanda consumatorilor sa refoloseasca sticlele din plastic din pricina unui fenomen simplu: uzura acestor sticle, soldata cu deteriorarea materialului din care sunt concepute, ofera bacteriilor un mediu excelent de dezvoltare (in special in zgarieturi si crapaturi).
Mai mult decat atat, reutilizarea sticlelor din plastic poate conduce la contaminarea bacteriana atunci cand recipientele nu sunt spalate regulat si corespunzator (cu o solutie dezinfectanta usoara, foarte bine clatite cu apa calduta).
Pana si sticlele din plastic reutilizabile (care au fost fabricate special pentru a fi folosite in repetate randuri) predispun unui oarecare risc de contaminare, in doua conditii: nu sunt spalate corect in mod frecvent sau prezinta semne vizibile de deteriorare (si devin astfel un mediu propice inmultirii microorganismelor).
Un studiu derulat in anul 2002 si publicat in Jurnalul Canadian de Sanatate Publica a demonstrat ca sticlele din plastic pot fi un adevarat paradis pentru bacterii. Cercetatorii Universitatii din Calgary au prelevat 76 de mostre de apa din sticlele de plastic folosite de elevii unei scoli (unele dintre ele folosite luni in sir, fara sa fi fost spalate vreodata).
Savantii canadieni au descoperit ca aproape doua treimi din aceste mostre prezentau un nivel foarte ridicat de bacterii (peste limita maxima considerata inofensiva pentru organism).
Specialistii au concluzionat ca efectul de raspandire a bacteriilor din sticlele de plastic s-a datorat in special pastrarii acestor recipiente la temperatura camerei, perioade lungi de timp.
Cu toate ca cercetatorii nu au analizat sursa exacta a contaminarii, acestia au afirmat ca cea mai probabila zona de provenienta a bacteriilor enterice au fost mainile elevilor.
Spalatul incorect al mainilor dupa folosirea toaletei conduce deseori la raspandirea bacteriilor coliforme din materiile fecale pe suprafetele atinse de copii, de la banci si obiecte de scris, pana la sticla de apa.
Obiceiul de a nu spala o sticla din plastic creeaza conditiile perfecte de inmultire a bacteriilor provenite din mediu: resturi alimentare din cavitatea bucala depuse pe suprafata sticlei, umiditate si temperatura crescuta.
Un alt test realizat de un post de televiziune din SUA s-a concentrat pe evaluarea concentratiei de bacterii de la nivelul gatului sticlelor din plastic (cea mai contaminata portiune a acestor recipiente) nespalate timp de o saptamana.
Mostrele analizate la microscop au scos la iveala faptul ca bacteriile dezvoltate au capacitatea de a produce infectii la nivelul tractului intestinal, similare cu toxiinfectia alimentara.
Sticlele din plastic de unica folosinta nu ar trebui sa fie utilizate in repetate randuri, nefiind sigure pentru sanatate nici atunci cand sunt spalate. Pe de alta parte, PET-urile reutilizabile se pot folosi de mai multe ori, insa doar daca sunt spalate zilnic.
Metoda recomandata este cea manuala, cu apa calduta, niciodata fierbinte. Sticlele din plastic expuse unor temperaturi ridicate (in masina de spalat vase, de pilda) sufera modificari la nivelul structurii chimice a materialului din care sunt confectionate.
Cercetarile in domeniu au demonstrat ca supraincalzirea recipientelor alimentare din plastic conduc la eliberarea perturbatorului endocrin Bisphenol A (BPA) si a altor substante chimice potential periculoase pentru organism. Bisfenolul A este un disruptor endocrin care poate imita caracteristicile hormonului numit estrogen.
S-a demonstrat prin anumite studii pe animale ca substanta poate cauza efecte negative asupra sanatatii. Mai exact, accest compus imita foarte bine structura hormonului estradiol, cu abilitatea de a se lega si activa acelasi receptor al estrogenului ca si hormonul natural.
In general, materialele plastice marcate cu identificatoarele de rasina 1, 2, 3, 4, 5 si 6 nu contin BPA. Unele materiale plastice care sunt marcate cu identificatorul 7 pot fi fabricate cu aceasta substanta.
Tipul 7 este un fel de clasificare a plasticelor la "altele", iar unele materiale din aceeasi clasa, cum este policarbonatul (uneori identificat printr-un "PC" langa semnul pentru reciclare) sunt facute cu ajutorul bisfenolului A. Si tipul 3, care corespunde PVC-ului, poate sa contina BPA pe post de antioxidant. Aceasta se aplica PVC-ului flexibil, dar nu si pentru cel rigid.